Depășește-ți limitele

Acum vreo doi ani vedeam in newsfeed tot mai mulți prieteni care aleargă. Și unii dintre ei o faceau pe distanțe de peste 5 kilometri, iar pentru mine părea imposibil de atins o asemenea distanță. Mi-am propus să încep să alerg, și la prima cursă gâfâiam după numai un kilometru și 200 de metri. Am decis să mă opresc. Eram dezamăgit.

Acum mulți ani tata a spus o chestie ce mi-a rămas in cap: Corpul uman poate mereu mai mult, drept dovadă recordurile la atletism sunt constant doborâte. Și treaba asta m-a făcut să ies și a doua oară la alergat. Apoi și a treia oară. Și am reușit să cresc de fiecare dată distanța alergată și să ma simt bine. Când am ajuns la 3 kilometri dezamăgirea se transforma în încredere. Încredere că voi putea ajunge să alerg și eu distanțe cum vedeam la prietenii mei alergători 🙂

În primăvară am ajuns pentru prima dată la o competiție de alergare, la Bucharest Half-Marathon, însă doar ca susținător 😀 Așa am descoperit atmosfera unei competiții și mi-am dorit să particip pe traseu cu următoarea ocazie. Așa că atunci când mi s-a propus să fac parte din echipa familiei la proba de ștafetă am zis DA 😀 Era dificil, nu mai alergasem niciodată mai mult de 7 kilometri, așa că distanța de 10.5 kilometri părea din nou imposibilă.

Cursa a fost foarte grea, am trecut de câteva ori prin momente „nu mai pot„, în special după kilometrul 7 când părea că totul e împotriva mea. Tricoul oficial al maratonului era prea larg și se învărtea pe mine la fiecare pas (am aflat pe pielea mea de ce trebuie să alergi în ceva cu care te-ai obișnuit deja), papucii cam nepotriviți pentru alergare își dădeau ultima suflare după cei mulți ani purtați pe terenul de baschet, și bonus, playlistul de motivare pe care mi-l pregătisem in Deezer cu o seară înainte s-a intrerupt subit când s-a terminat traficul de date inclus pe cartela.

predarea ștafetei

Cu ajutorul energizantelor isostar am reușit să predau ștafeta după 11.4 km și 1:11:13 (conform Strava app). M-am urcat apoi pe bicicleta care mă aștepta la Stadionul Național și m-am dus spre Piața Constituției, unde am trecut în echipă linia de sosire.

Am reușit să terminăm cursa de 42.5 kilometri în numai 4 ore și 33 minute, fiind doi începători și doi alergători cu experiență în echipă. Felicitări Gabi, Dan, și Alex, a fost o experiență foarte tare și sper să alergăm și un maraton individual împreună 😀

#businessreviewteam la sosire

10 kilometri e o distanță accesibilă pentru mulți alergători, dar pentru mine care mă opream după un kilometru a fost un prag. Un prag pe care l-am depășit 🙂 Urmează noi provocări acum. Poate 21km la Semimaratonul Bucureștiului în mai 2016, sau măcar un timp mai bun la cursa de 10km. Spor la alergat și…depășește-ți limitele😀